Femeile

După ce-și pierde locul de muncă, un fost angajat al unei fabrici de muniție, cândva scriitor aspirant, descoperă că femeile din orașul lui au dispărut peste noapte. Pornește astfel într-o căutare febrilă a feminității, cu incursiuni în amintirile refulate ale copilăriei și în sexualitatea lui reprimată.

Un bărbat care, copil fiind, obișnuia să se joace într-o fabrică de cărbune, pe atunci abandonată, se întoarce să o găsească transformată în abator, fapt ce evocă o întrebuințare încă și mai funestă: teatru de desfășurare al unuia dintre cele mai negre capitole din istoria omenirii.

Iar un tânăr scriitor, terorizat și, totodată, fascinat de prezența lugubră a unor gunoieri în locurile prin care își caută inspirația, începe alături de aceștia să răscolească trecutul ca pe o imensă groapă de gunoi.

Traduse pentru prima oară în limba română, cele trei povestiri din acest volum sunt un experiment al limbajului, încărcat de imagini percutante, de neuitat.

Opinii editoriale

„Așa ar fi scris Edgar Alan Poe dacă s-ar fi născut sub comunismul Germaniei de Est.“ Los Angeles Review of Books

„Wolfgang Hilbig e un artist de o imensă însemnătate.“ László Krasznahorkai