Pravila de la Govora

Pravila de la Govora (1640) reprezintă cel mai vechi cod de legi bisericești și civile, publicat în limba română, din Țara Românească. Originalul slavon al textului, păstrat în ms. sl. BAR 726, a fost realizat în anul 1618, în Moldova, din îndemnul mitropolitului Teofan, și are la bază o compilație sud-dunăreană de origine bulgară. Traducerea românească a acestui nomocanon slavon, ajuns la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea la Mănăstirea Bistrița (jud. Vâlcea), i se datorează călugărului oltean Mihail Moxa. Cu toate că Pravila a apărut cu aprobarea și cheltuiala domnitorului Matei Basarab, atât inițiativa traducerii, cât și aceea a tipăririi scrierii aparțin mitropolitului Teofil al Ungrovlahiei. De imprimarea cărții, efectuată după manuscrisul autograf al lui Moxa (ms. rom. BAR 2471), s-au îngrijit Meletie Macedoneanul, starețul mănăstirii Govora, și Ștefan din Ohrida. Volumul a cunoscut două tiraje: unul, mai extins, dedicat Țării Românești, a cărui predoslovie a fost semnată de mitropolitul Teofil, altul, mai redus, destinat Ardealului, cu o prefață identică, iscălită de mitropolitul Ghenadie.