Rascoala lui Horea (2 volume)

Omagiu editorial la 240 DE ANI DE LA MARTIRIUL LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN apărut sub egida: Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane, Consiliul Județean Hunedoara, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Fundația Transilvania Leaders, Asociația Școala Ardeleană de Editare și Promovare a Cărții

Ediția a III-a, aniversară
Cuvânt-înainte de Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Medalion biobibliografic de Mircea-Gheorghe Abrudan
Pe copertă: Ion Vlasiu, Horea (vol. 1: studiu de portret; vol. 2: machetă)

Ediția de față, aniversară, la 240 de ani de la Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, o reia pe cea publicată la Editura Științifică și Enciclopedică în anul 1984, revăzută de autor. Intervențiile au fost minime, deoarece lucrarea lui D. Prodan Răscoala lui Horea este un model de scriere istoriografică, dar și de redactare. Speranța noastră este că va fi citită și receptată în continuare pe măsura valorii ei. Răscoala lui Horea este un monument al scrisului istoric, iar autorul ei, David Prodan, a fost cel mai mare istoric al Transilvaniei din secolul al XX-lea. – Ioan-Aurel Pop

Despre volumul I:

„Ridicarea de la 1784 a iobagilor români din Transilvania, intrată în istorie sub numele de Răscoala lui Horea, e prima zguduire puternică a orânduirii feudale din cuprinsul țării noastre. Ea deschide procesul revoluționar, de răsturnare a raporturilor feudale. Dar mai e în același timp și prima afirmare violentă a conștiinței de sine a poporului român din Transilvania, izbucnind aceasta cu putere elementară acum chiar de la temeliile sale. Plasată în cadrul larg al istoriei generale, răscoala se produce într-un răstimp de mari eforturi de regenerare a vechiului regim, dar și de mari răsturnări revoluționare. Ne găsim într-un secol presărat de răzvrătiri, de răscoale, dar marcat și de mari revoluții, prevestind o lume așezată pe noi temelii, după Revoluția Americană și în preajma marii Revoluții Franceze. Ne găsim în plin secol al luminilor, al despotismelor luminate, în secolul unei noi revoluționări a gândirii umane însăși.” – D. Prodan

„David Prodan a dovedit că Răscoala lui Horea a însemnat modalitatea țărănească, populară de rezolvare a chestiunii naționale, de emancipare a națiunii române, așa cum mișcarea Supplex-urilor a fost forma politică de emancipare a națiunii, iar Școala Ardeleană a reprezentat calea culturală (intelectuală) de emancipare a aceleiași națiuni române. Ideea eliberării națiunii a funcționat în secolul al XVIII-lea pe căi paralele, care nu au comunicat între ele, dar au pregătit drumul pentru Revoluția de la 1848. În anii 1780-1790, intelectualitatea și plebea au mers separat și au avut nevoie de mai bine de jumătate de secol ca să se unească, pentru marea ridicare de la 1848-1849, unde poporul a avut în fruntea lui învățați și oameni politici de marcă, de la Avram Iancu și Axente Sever la Simion Bărnuțiu și Andrei Șaguna. David Prodan a văzut limpede, a întrevăzut și a prevăzut lucrurile, încât a avut o imagine de ansamblu asupra mersului istoriei românilor transilvăneni. În acest mers, Răscoala lui Horea a reprezentat o etapă fundamentală pe drumul emancipării țărănimii și al națiunii române.” – Ioan-Aurel Pop

Despre volumul II:

„Horea e inima masei, nu superiorul detașat al ei. Și mai are în plus acel indefinibil care modelează pe eroul popular, deține acea doză de taină care îl face apt pentru a cumula virtuți refuzate omului obișnuit, taină care vrăjește încrederea mulțimii, îi stârnește imaginația, pune în mișcare legenda, duce la nemurire eroul. Real sau imaginar, Horea a jucat un rol capital în răscoală. În așa măsură că evenimentul însuși s-a fixat, și în mintea contimporanilor, și în istorie, sub numele de „Răscoala lui Horea”. Ba în mintea nobilimii chiar sub cel de „Lumea lui Horea”. Detractori sau admiratori l-au văzut în felurite chipuri. Dar nici detractorii nu i-au putut nega rolul capital în răscoală, nu i-au putut nega sacrificiul, demnitatea în fața morții. Nici istorici potrivnici nu i-au putut nega o legitimă intenție: emanciparea poporului său.” – D. Prodan

„Autorul – cum singur spune – a lăsat „actorii, evenimentele, răscoala însăși să se nareze”; el nu a comentat, aparent, nicio mărturie, pentru a nu altera veridicitatea faptelor. Și așa, ele erau mediate prin pana consemnatorului, a martorului. Această „discreție” a autorului a condus la cel mai veridic tablou al răscoalei elaborat până în prezent, receptat conform sensibilității generațiilor contemporane. S-a operat printr-o interpretare intrinsecă a faptelor, ne-invazivă, încât în final cititorul vede lumea lui Horea ca pe o scenă, ca și cum ar fi fost martor ocular. Meritele cărții sunt ieșite din comun și se văd tot mai mult și tot mai multe, pe măsură ce trec anii. Mișcarea de la 1784 a fost pur și simplu țărănească, iar Horea a fost prototipul țăranului deștept, adaptat vieții de atunci, intrat în dialog cu lumea. Portretul lui Horea – din această carte a lui David Prodan – se proiectează parcă în univers cu o forță extraordinară, iese din tipare, se întrece pe sine, încât eroul devine personaj de legendă, se multiplică în spațiu și timp, ocupă lumi în expansiune. Horea crește mereu, „ca viteazul din poveste”, și se întruchipează parcă în însuși poporul român.” – Ioan-Aurel Pop