Trei intr-o barca

După cină, George și-a scos banjo-ul și a vrut să cânte, dar Harris s-a opus: a spus că îl doare capul și nu se simțea suficient de bine ca să facă față experimentului. George era de părere că muzica i-ar prinde bine – a spus că muzica adesea liniștește nervii și alină durerile de cap; a zdrăngănit două sau trei note, doar ca să-i arate lui Harris cum sună.

Harris a spus că preferă să rămână cu durerea de cap.

George nu a învățat să cânte la banjo nici până în ziua de azi. A întâmpinat prea multe descurajări din toate părțile. A încercat să exerseze puțin în două sau trei seri, în timpul excursiei noastre pe râu, dar nu a avut succes.

Limbajul lui Harris era suficient pentru a descuraja pe oricine; pe lângă asta, Montmorency urla neîncetat pe toată durata întregii interpretări. Nu i-au dat nicio șansă bietului om.

— De ce naiba urlă așa când cânt? a întrebat George indignat, pregătindu-se să arunce în el cu un bocanc.

— De ce vrei tu să cânți așa când urlă el? i-a răspuns Harris, prinzând bocancul la timp. Lasă-l în pace. Nu poate să nu urle. Are ureche muzicală, iar interpretarea ta îl face să urle.