Puterea unui dar magic

Alfandro Idare primește într-o zi de la părinți un inel magic, un inel cu ajutorul căruia poate să-i vadă pe mama și pe tatăl său și atunci când este departe de ei. Doar că, după un timp, Alfandro descoperă că există nenumărate lumi și locuri în care îl poate duce inelul, lumi pline de aventuri și misiuni palpitante. De la colegii săi, el învață că inelul poate rezolva temele în locul lui și că există lumi interzise și rele, în care inelul îi poate duce cu ușurință pe copii. Cu timpul, Alfandro devine tot mai acaparat de inel și tot mai plictisit de lumea reală, preferând să-și petreacă timpul în lumile fantastice ale inelului și vorbind cu oamenii necunoscuți pe care-I întâlnește în călătoriile sale magice. Până într-o zi, când inelul ajunge să-l pună într-un mare pericol.

Din fericire, mama lui Alfandro îl întâlnește pe Negustorul de cărți, care o ajută să înțeleagă de ce inelele magice nu sunt pentru copii. Astfel, părinții lui Alfandro intervin la timp pentru a-l salva din marele pericol și pentru a-i lua înapoi inelul magic. Cu toții ajung la concluzia că inelul magic este un lucru prea puternic pentru un copil.

Și în lumea noastră părinții obișnuiesc să le dăruiască copiilor un anumit obiect magic. Obiect prin care copiii evadează în lumea jocurilor, își rezolvă temele și proiectele, au acces la viața privată a colegilor și a altor oameni din întreaga lume, se distrează și se amuză de fiecare dată când sunt plictisiți. Oare cum ar trebui să procedeze părinții înțelepți în privința unui lucru atât de puternic?