Intoarcerea la real

de acum cu ochii imbratisandu-te

pe tine creier al lucrurilor ramase-n tine

si inima mareata uitand de sine

leacul realului ce se risipeste e realul insusi

spun trupului si picioarelor lungi ce il poarta

si cuvintelor amutindu-si carnea fierbinte

si norilor mei carora le cer ai mei sa fie -

plouand cat o viata (azi la sfarsit de timp)

cu ingeri imbatraniti si blanzi tacand in ei

cu Dumnezeul lor cusut in aripi infrigurate

cu lucrurile si fiintele toate intoarse in mii

de unde din neunde cu iubita imparateasa

iubindu-ma nelinistita (inima arsa!)

cu mine subtiat si cu miros de pamant

in gura de vant