Bobo

În pădurea cea mare, ursul e fericit. Hoinărește în voie, mănâncă numai bunătăți toată vara și doarme cât e iarna de lungă. Dar într-o primăvară dă peste un ou din care iese un boboc de gâscă. „Tati urs“ în sus, „Tati urs“ în jos... Mititica nu știe că s-a pierdut și ursul nu poate s-o lase așa. Măcar o zi, două trebuie să aibă grijă de ea. Sau până la vară. Sau, hai, până la toamnă.