Poezii

Multe din poeziile lui Cosbuc debuteaza cu o atenta enumerare a circumstantelor. Nimic nu este intamplator: oamenii, natura intreaga colaboreaza la realizarea unui decor si a unei stari de spirit, care anunta de fiecare data ceva important. [...] George Cosbuc regizeaza, cu atentie si subtilitate, fascinantul spectacol al vietii, al existentei tuturor, punand accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili sa le vada tocmai din cauza „evidentei” lor.
Obisnuiti sa vada in Cosbuc un poet al taranimii, un cantaret al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii romani sunt adeseori sclavii unor prejudecati, nefiind capabili sa caute, sa aplice poeziei un alt registru de lectura decat cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Cosbuc ar putea fi re-valorizat, cel putin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebita pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere in scena a imediatului, a faptului divers, a trairii simple.

Lucian Pricop