Constiinta precara
- Carte in stoc la furnizor
- Livrare estimativă în 5 zile
În spațiul uman al lumilor antice si medievale, omul iudeu, omul grec, omul roman, omul creștin apoi, omul bizantin aveau o conștiință precară rugătoare și cunoscătoare, dar și fragmentară, izolată în necunoaștere – simultan plină de putere și asumat foarte slabă, în funcție de apropierea sau îndepărtarea ei de Divinitate. Rugăciunea, prin transfigurare lăuntrică, putea să încarce persoana umană cu forță și conținut divin. Întemeietorii tradiției și ai gândirii creștine, Părinții Bisericii Creștine, vorbesc din primele secole de îmbunătățirea și îndumnezeirea omului lăuntric prin rugăciune. În această logică a transformării persoanei, precaritatea este depășită, chiar prin asumarea, la nivelul conștiinței personale precare, a naturii ei slabe, dar capabile de starea de rugăciune (precārius). Altfel spus, în timp ce persoana se recunoaște precară, în planul conștiinței sale, prin rugăciune ea se împărtășește din cunoașterea divină și dobândește o putere care nu-i aparține, dar pe care o poate folosi în propria evoluție și în înțelegerea lucrurilor. Astfel, energia persoanei se înscrie într-un circuit triunghiular care o hrănește ad infinitum: Divinitate- identitate-alteritate. Conștiința precară a acestui om – iudeu, grec, creștin – are un ideal limpede al autodepășirii propriei precarități prin unire și comuniune cu Divinitatea.
*
Mariana Baloșescu este scriitoare în aria eseului critic și profesor universitar de literatură și analiză culturală. S-a născut în 1965, la Arbore (Bucovina). Predă literatură generală și comparată, interpretarea mentalităţilor la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. A publicat cărţile: L’Homme intérieur. Conscience textuelle et imaginaire éhique (London, 2023)/Povești despre omul interior (2019); Memorie și precaritate (2020); Memoria textelor și naraţiunea canonică (2020); Romancierul Camil Petrescu (2019); Literatura română în secolul XX. Mașina modernismului și istoriile identităţii (2007); Mentalităti Europene (2006); Modernismul între literatură si filozofie (2002); Textos. Contextos. Linguagens sobre África (coautor, Lisboa 2013); Les funambules de l’affection. Maîtres et disciples (coautor, Clermont-Ferrand, 2009) ; Relations familiales dans les litteratures francaise et francophone des XX-e et XXI-e siecles. La figure du père (coautor, Paris 2008).