Umbra
Spiritu-mi nu are vas,
se învârte, se rotește făr’ de ceas
Făr’ de țintă făr’ de scop

Umbra-mi nu are trup,
se oglindește pe caldarâm
Însă de vrei să-i vorbești, o faci precum un nebun,
Căci umbra mea nu are trup.

În ochi nu o poți privi,
Mâna rece nu i-o poți simți
Existența-i o minciună
Umbra-mi murise acum o săptămână

Însă simți că te-a marcat,
Că în urma sa, ceva ar fi lăsat
Fie oare adevărat?
Dacă-mi umbra nu există, poate gândul ei a lua ființă?