Minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său, învrednicindu l să se numere printre serafimi, căci atât cu numele, cât și cu viața, Sfântul Serafim a slujit Sfintei Treimi, învățându ne, ca prieten al lui Dumnezeu și pro¬oroc, meșteșugul tainic al dobândirii harului Sfântului Duh.

După cum s a spus, un asemenea sfânt se naște nu unul la o mie de ani, ci unul la un neam întreg.

În chipul său duhovnicesc, drag fiecăruia dintre noi, regăsim mereu ceva deosebit, model pentru aspirațiile noastre lăuntrice. Înălțimea faptelor sale ascetice rămâne un exemplu viu, care îi inspiră pe toți cei ce se nevoiesc în viața monahală, iar simplitatea, dragostea și mila sa nespusă față de aproapele, darurile vindecării și înainte vederii au atras și continuă să atragă la el un număr imens de oameni, care cred sincer în ajutorul grabnic și mijlocirile sfântului lui Dumnezeu.

Bucuria noastră, părinte Serafim, nu ne uita pe noi, cei ce sfântă pomenirea ta o lăudăm și o cinstim!

„Trebuie să încercăm prin toate mijloacele să ne păstrăm pacea sufletească și să nu ne tulburăm când ceilalți ne supără. În acest scop trebuie din răsputeri să ne abținem de la mânie și să ne păzim cu atenție mintea și inima de gândurile și dorințele nerușinate. Insultele din partea celorlalți trebuie să le tratăm cu indiferență și să ne obișnuim a le privi ca şi cum nu ne-ar atinge pe noi.

Această deprindere poate aduce liniște inimii și poate face din ea sălașul lui Dumnezeu.” (Cuviosul Serafim din Sarov)