Prefectul este azi reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ‑teritoriale. Atribuţia cea mai importantă a acestuia este verificarea legalităţii actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local şi ale primarului. Cu toate acestea – şi pe bună dreptate – el nu este un lider politic recunoscut în judeţ.
În schimb, în Vechiul Regat, prefectul judeţului a ocupat un rol important în societate, a fost „personajul misterios în mâinile căruia stă toată administraţia provincială, care formează puntea de trecere între România rurală şi România oficială, între lumea care ascultă şi lumea care ordonă”. Prefecţii erau numiţi de Rege, la propunerea ministrului de interne, care era şi superiorul ierarhic imediat al acestora. Pentru un mai bun control al teritoriului, prim‑miniştrii înşişi preluau uneori şi portofoliul internelor, aşa cum a fost cazul lui Mihail Kogălniceanu, Ion I.C. Brătianu, Barbu Știrbey, Alexandru Vaida‑Voevod sau Gheorghe Tătărescu. (din „Introducere”)