În viziunea propusă de Matteo Nucci, trăsătura fundamentală a eroilor homerici nu e supraomenescul curaj manifestat în luptă, ci preaomenescul curaj de a da glas patimilor nemăsurate, tristeții fără margini în fața morții și durerii pricinuite de caracterul trecător al vieții – într-un cuvânt, curajul de a da frâu liber lacrimilor. Suntem astfel purtați într-o vastă călătorie prin lumea lui Homer. O călătorie în timp, printre hexametrii poemelor și printre ecourile lor apărute în scrieri din vechime ce lămuresc, retrospectiv, sursa de la care se adapă; o călătorie, deopotrivă, printre paginile unor importanți scriitori greci, ca și ale unor cercetători și gânditori occidentali din secolul al XX-lea, care aruncă lumini inedite asupra unor episoade înalt semnificative ale poemelor; precum și o călătorie în spațiu, pe urmele eroilor celor două epopei, în care, din mărturiile sale și ale altor autori, prind contur locurile de slăvită memorie unde au luptat, au suferit și au murit eroii lui Homer. Mai presus de toate însă, Matteo Nucci ne oferă o călătorie la originile literaturii înseși, înfățișându-ne cu un inegalabil talent un chip atât de viu al celui sau celor care au cântat istoria marilor eroi și a frământatei lor epoci, încât este cu neputință să nu simțim nevoia irepresibilă de a ne întoarce la vraja cânturilor Iliadei și ale Odiseei.