Spatiul din textele lui Creanga angreneaza o serie intreaga de personaje, aproape toate purtand emblema unui motiv general-uman, de unde si diagnoza sociala a timpului evocat (sfarsit de secol al XIX-lea). In aceste conditii, prototipuri precum copilul, preotul, mama, prostul, lenesul, omul rau isi vor face cunoscute intentiile intr-un mediu tipic rural, dar mai ales intr-un limbaj specific recreat de autor in acord cu cadrul unei geografii umane romanesti.

Lucian Pricop

Pacala, Nica, tusa Marioara, mos Ion Roata sau mos Nichifor Cotcariul, Harap-Alb sau Spanul nu sunt doar manifestari umane tipice, purtatoare ale unei fizionomii istorice, mitologice, ci caractere general-umane, ce revin sistematic in peisajul fiintei noastre romanesti.[...] Lumea lui Creanga se construieste, prin acest destin asumat, ca o lume a terapiei inversului, prin substituirea anormalului cu normalul. Prin urmare, legea este instaurata prin caricatura, prin limbaj, deci, prin text. In interiorul povestilor, dar si al Amintirilor din copilarie, se poate vorbi despre o retorica demonstrativa, argumentativa personala.

Lucian Pricop

Cuprins:

Prefață la poveștile mele
Povești – Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă.
Amintiri din copilărie – I, II, III, IV.
Povestiri – Poveste, Moș Nichifor Coțcariul, Povestea unui om leneș, Moș Ion Roată, Cinci pâni, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, Inul și cămeșa, Acul și barosul, Ursul pâcălit de vulpe.
Glosar

Referinte critice din Garabet Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, G.Călinescu, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, Al. Piru, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Maria Nastase, Nicolae Manolescu.