Drag cititor, s-ar putea ca și matale să ți se-ntâlnească-n cale, pietre care stau la soare sau pitite prin scaieți, ori zidite în pereți, care spun mereu povești – unele adormitoare, altele energizante, unice, interesante… Însă, de le-ai întâlnit, nu cred că le-ai auzit – pietrele sunt ca și mute; doar cu-un fel de aparat omul poate să le-asculte! … Cunoscut-am un savant, care mi-a împrumutat un astfel de aparat. Într-o noapte, până-n zori, am stat și am notat, și povești și ghicitori zvonite de niște pietre camuflate în perete. Ce-am notat în acea noapte este în această carte