Viata unui artist nu poate fi cuprinsa in cuvinte. Infometate de sens, precum vremurile tulburi pe care le strabatem, cuvintele au intotdeauna nevoie de memoria noastra afectiva pentru a recompune traseul pamantean al unui om cu desavarsire dedicat artei.

Va invitam asadar sa calatorim, in paginile urmatoare, prin universul scaldat in lumina armoniilor muzicale al mezzosopranei Maria Macsim, Marinela... asa cum i-au spus toti cei care au iubit-o.

Artist liric al Operei Nationale din Iasi, Maria Macsim si-a transformat viata intr-o cantare adusa celor dragi, lui Dumnezeu, publicului larg si studentilor de la Conservatorul iesean. Solara, iubitoare, plina de viata si de visuri, i-a placut sa le daruiasca mereu semenilor din preaplinul darurilor cu care a fost harazita. Om in toata puterea cuvantului, le-a lasat celor care au cunoscut-o o amintire frumoasa. Iar celor apropiati, in final, una nespus de dureroasa...

Cartea aceasta este un indemn la neuitarea omului, artistului si pedagogului Maria Macsim. Asemenea poetilor, cantaretii nu mor niciodata. Stradania lor de a ne face viata mai frumoasa biruieste timpul si timpurile. Depinde doar de noi, cei vremelnic ramasi in aceasta lume, sa ii pretuim si sa ii avem ca modele.