„Concluzia de fond pe care o desprindem la capătul acestei cercetări este că, graţie unui mare efort organizatoric și financiar, prestat de către statul român și conducerea armatei, Aeronautica Română, la intrarea în război (22 iunie 1941), dispunea de structurile și mijloacele care o situau în rândul categoriilor de forțe ale Armatei, alături de Trupele de Uscat și Marina Militară, cu rol important în desfășurarea acțiunilor militare. De fapt, în anii 1941-1944, Aeronautica Română a realizat starea de maximum în activitatea ei de peste trei decenii de existenţă.
Se poate aprecia, în final, că, în campaniile anilor 1941-1944, Aeronautica Română a probat funcţionalitatea și iminența unui model organizatoric suplu, viabil, binemeritând de la Patrie pentru faptele de arme săvârșite și jertfele umane aduse, problematica abordată rămânând deschisă cercetărilor viitoare.”
Aurel Pentelescu, 1995