„Deși, în realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experienței senzoriale umane, am fost obișnuiți să credem, încă de copii, că dumnezeu și moartea, aceste două entități supreme, se află pretutindeni în același timp, adică sunt omniprezente... În realitate, însă, este foarte posibil ca, atunci când ne gândim la asta și poate încă și mai mult când o exprimăm, luând în considerare ușurința cu care obișnuiesc cuvintele să ne iasă din gură, să nu avem o conștiință clară a ceea ce ar putea însemna.” (José Saramago)

„Intermitențele morții nu este numai o elegantă fabulă modernă, o satiră necruțătoare a mecanismelor politicii și o profundă meditație filozofică, ci și o emoționantă poveste de dragoste. Iar poveștile de dragoste urmăresc, de regulă, să afle ce-i aduce pe îndrăgostiți împreună și, prin extensie, în ce constă umanitatea noastră. Răspunsul lor circular, tautologic este că dragostea ne face umani. Dar, deși în romanul de față dragostea joacă și ea un rol în metamorfoza morții, aceasta din urmă descoperă că secretul muritorilor este cu totul altul. După cum ne sugerează Saramago la finalul minunatei sale cărți, o moarte care doarme nu mai este moarte.” (The Observer)

„Saramago este, fără îndoială, cel mai mare scriitor al vremurilor noastre… Are forța de-a arunca o străfulgerare orbitoare asupra subiectelor sale, un moment înfricoșător, prelungit până la limită, de claritate ce luminează detaliile aflate dincolo de puterea de-a dezvălui a razelor soarelui.” (Chicago Tribune)

„Probabil limba e aceea care-și alege scriitorii de care are nevoie, îi folosește pentru a exprima câte o mică parte din ceea ce este.” (José Saramago)

„Nu doar scriu. Scriu ceea ce sunt. Dacă există vreun secret, poate că acesta este.” (José Saramago)