Lucrarea de fata urmareste, asa cum reiese din titlul tezei, analiza limbajului scenic din operele regizorul roman, Silviu Purcarete. Prin aceasta tema, s-a incercat o sinteza si o analiza a limbajului teatral din creatiile lui Purcarete, cu precadere spre un studiu de caz a unui spectacol renumit, care au avut o lunga cariera internationala: Danaidele. Alegerea acestui spectacol nu a fost facuta arbitrar, el reprezentand un moment de referinta in spectacologia sfarsitului de sec. XX. Danaidele alaturi de Ubu Rex cu scene din Macbeth sunt spectacole ce au asezat numele regizorului Silviu Purcarete intre primii mari creatori de teatru din Romania si nu numai: „vrand, nevrand, trebuie sa constatam azi ca Silviu Purcarete este un artist a carui notorietate a crescut constant, devenind regizorul roman cel mai reprezentativ din Europa." Incercarile noastre vizeaza incadrarea regizorului roman in panorama teatrului european, prin noutatea si autenticitatea limbajului sau, precum si a teatralitatii articularii elementelor scenice.

Pentru a facilita intelegerea globala a demersului nostru interpretativ, am considerat necesar parcurgerea unor pagini de critica teatrala asupra intregii activitati regizorale, cu tot ceea ce insemna evolutie regizorala si elemente definitorii ale regiei sale, incadrate, bine inteles, in contextul istoric al evolutiei spectacologiei romanesti. S-a urmarit de asemenea, caracterizarea componentelor scenice evidente, cum ar fi textul, muzica, costumul si decorul.

Pentru inceput, teza se bazeaza pe o analiza detaliata a spectacolelor lui Purcarete si a particularitatii regiei sale extrase din cronicile teatrale, bazandu-ne foarte mult pe modul de receptare a criticii teatrale asupra operelor lui Purcarete. Acest demers contine o introducere in lumea lui Purcarete, deschisa spre o bibliografie si o cronologie a activitatii regizorale, precum si o cercetare a evolutiei regizorale in contextul istoric, pornind de la perioada comunista si trecand la perioada post-decembrista a teatrului romanesc. Pe mai departe, s-a avut in vedere caracterizarea regiei sub aspectul a patru componente scenice: text, muzica, decor si costum, urmarind argumentarile criticilor de teatru. Din aceasta privinta, am urmarit colaborarea regizorului Purcarete cu teatrul craiovean, expunand cronologic evolutia si relatia regizorului cu acest teatru, colaborare fericita care a adus atat regizorului cat si Teatrului National din Craiova, recunoasterea internationala.