Timp de mai mulți ani, o parte a eforturilor mele de cercetare a fost dedicată unei instituții-simbol pentru Armata Română – Cercul Militar Național – și clădirii sale monumentale din mijlocul Bucureștilor, în care funcționează de peste un secol. […] În elaborarea lucrării, am apelat la încadrarea parcursului instituției în cadrul larg al evoluției armatei române, a societății românești și, de ce nu, în aria mai largă a istoriei europene și mondiale. […]

Evoluția Cercului Militar Național, în cei o sută și cincizeci de ani, reflectă în mod sintetic istoria armatei române. În localurile în care a funcționat s-au luat decizii capitale, au avut loc reuniuni și întâlniri la cel mai înalt nivel, s-a întărit spiritul de corp, s-a perfecționat pregătirea profesională, s-a dezvoltat cultura generală a ofițerilor etc. Sute de personalități militare și civile de rang înalt de pe tot mapamondul au trecut pragul instituției, admirând formele arhitectonice superbe ale clădirii, inaugurată acum mai bine de un veac. Din această perspectivă, Cercul Militar, cu palatul său somptuos, a fost și rămâne un vector de imagine al oștirii în societate și în lume. (Petre Otu)