Fructologia. Istoria culturala a fructelor

Fructele dorinței sau regina roșie, prin aromele Paradisului.
Fructele discordiei sau marele măr, fructul care a mâncat lumea.
Fructele pasiunii, frăția stacojie și dimensiunea senzuală a cireșelor.

Istoria fascinantă și plină de arome a omenirii, din perspectiva fructelor, din jurul fructelor și din inima fructelor. Dulci, zemoase, cărnoase, seducătoare și tentante, fructele sunt receptacule de savoare încărcate de povești și experiențe senzoriale, pline de amintiri, rituri și credințe religioase, episoade lite­rare, expresii artistice, cercetări savante, mituri și războaie și dictaturi, din Antichitate până la Edenurile personale realizate prin ingineria genetică de azi.

Războaiele dulci • Fructele imperiului • Valul verde • Odiseele, transportul și colonizarea gustului • Între puritate și păcat • Furtul secolului • Noul exod • Bijuteriile naturii • Tragedii uitate • O invazie delicioasă • Melancolia are formă de pară • Prețul abundenței și savoarea dulce a nemuririi • Regele mango și războiul semințelor • Vânătorii de fructe pierdute • Noblețea strugurilor și magia lichidă a vinului • Amazoanele botanice • Noul aur verde • Mușcând din Paradis • Insula fanteziei • Nectarul zeilor și alte delicii.

O carte care țintește departe, dincolo de inocența primordială a fructelor ca simple prezențe comestibile, încărcate de dimensiuni istorice, științifice, intime și politice, considerându-le dovezi culturale care atestă sensurile multiple ale naturii, adevărate catedrale în miniatură care adăpostesc între zidurile lor cărnoase secole de secrete și obsesii. De la povestea biblică a mărului până la cruciada globală a concernului Apple pentru a stăpâni drepturile asupra reprezentărilor lui pure și autentice, trecând prin masacrele bananelor și mania ananasului stârnită în Europa lui Columb, o galerie de agenți istorici și glasul lor dulce-amar și parfumat.

„Cu un măr voi uimi Parisul.“ PAUL CÉZANNE

Da, darurile dulci ale naturii, fructele și esența lor hipnotică. Oare ce ar fi făcut Hieronymus Bosch, Arcimboldo, Caravaggio, Renoir, Monet, Van Gogh în absența perelor, piersicilor, portocalelor și strugurilor? Cum ar fi exprimat ei dorința, vitalitatea, tinerețea, sfințenia, cunoașterea? „Tot ce vedem ascunde altceva; tot timpul vrem să vedem ce se află ascuns în spatele celor pe care le vedem“, spunea René Magritte, care cu merele verzi a reprezentat invizibilul, aspectele intangibile, abstracte și incomensurabile ale existenței.