”Ea se abandonă momentului, în timp ce, în minte, îi rulau toate discuțiile auzite de la bunica și mama ei despre dragoste: dragostea doare, îmi ardea sufletul de fiecare dată când îl vedeam, dragostea este oarbă, l-am iubit prostește, m-am lăsat pe mine pentru el. Totul părea hipnotic, nu era sigură dacă ceea ce trăia se petrecea în vis sau în realitate. Se trezi goală, cu corpul conturat în lumina lunii. El o privi cu o dragoste imensă, atingând-o din ce în ce mai ușor, ca și cum era o amforă neprețuită. Rebeca îi mângâie ușor obrazul cu vârfurile degetelor, simțind acel moment din ce în ce mai ireal. Se așezară ușor, plutind, pe nisipul rece, lăsându-se pradă unei iubiri care se cerea de mult timp împlinită. Rămaseră îndelung pierduți unul în brațele celuilalt, nelăsând niciun cuvânt să spulbere magia.”