Balada Bunicului

(fragment)

Un nud pregătit pentru amăgirea

obiectivului, mărit pentru nimic, acel nimic deja

scris pe corp, greu de citit de către cei care urmează să

să se îmbrace...

Dar între timp pereții

înnegriți de un timp prea

absent și-au pus aripi.

Aripi mari

negre ca să le acopere în întregime

în așteptarea pașilor bandajați

sunt acolo și bătute în cuie

pentru că sunt înfășurate într-un fier

îmbrățișare de așteptare și între timp

pământul se pregătește,

se deschide, înghite respirația,

se sufocă și nu întoarce

trocul.