Lumea-i cum este...

„Cartea Doamnei Ada d’Albon este o multiplă sfidare: la adresa vârstei, a bolilor, a istoriei, a mentalităților actuale, ba chiar a Facebook-ului. Este cartea unei învingătoare suferind. Avem de-a face cu un jurnal „publicat”, în modul cel mai postmodern, mai întâi pe Facebook. Și aici apare, după părerea mea, cheia de lectură: nimic din vulgaritatea, precaritatea intelectuală și sintactică și morală caracteristică Rețelei nu apare în acest text clasic, adică scris în stilul înalt. Fastuos. Autoarea scrie în fața unui public (Rețeaua devine scenă), instinctul de actriță este irepresibil, ea se arată, se joacă pe sine însăși cu autenticitate, forță dramatică, impetuozitate, sinceritate definitivă. Scrie acut, dar cu acea bogăție de nuanțe și arome ale unei limbi care aparține din ce în ce mai mult numai generației sale, se pierde venind spre prezent. Cartea trebuie, sigur, citită în continuarea volumului de memorii „Ultima vară în Bretania”. Sunt, pe de o parte, amintiri din familie, din apropierea lui Sadoveanu, evocarea unei copilării absolut idilice și tocmai de aceea realiste.", Christian Crăciun