Adancimea „orfica“ a conceptiei despre moarte ca „a lumii mireasa“ a impresionat indeosebi auditoriul […], profunzimea si rezonantele sentimentului cosmic cu totul aparte, ce se desprind din aceasta poezie „mult superioara tuturor litera­turilor populare europene pe care au avut prilejul sa le cunoasca“ […], motivele acestei poezii, atat de variate si totusi atat de unitare ca stil, trebuie sa aiba o vechime considerabila precum se poate deduce din amestecul cu totul ciudat al elementului pagan cu cel crestin (Soarele si luna) sau chiar sentimentul mortii exprimat in Miorita, caruia i-ar putea gasi o analogie doar in apetitul mortii la traci.

Lucian Blaga

Folclorul revine in permanenta in lumea noastra desacralizata, pentru ca in arta populara exista intr-o stare pura valori estetice care pot prilejui o continua meditatie. Sugestiile acestei arte contin, in forma de maxima concentrare, esentele vietii spirituale. „Armele“ fauritorilor de valori spirituale sunt: cuvantul, sunetul, piatra, lemnul si culorile. Sunetul si cuvantul au dat nastere uneia dintre expresiile majore ale sufletului romanesc: balada populara.

Identitatea culturala a fiecarui popor este reflectata de miturile si legendele care l-au insotit in evolutia sa. Avand o factura folclorica si transmitandu-se oral, miturile au fost culese si transformate in epopei, care reprezinta adevarate monumente ale vechilor culturi si fac parte din tezaurul culturii universale.