„Andrei Bodiu pare vocea cea mai interiorizată a grupului [de la Braşov] și structura cea mai retractilă. El folosește notația într-un regim contemplativ, reducîndu-și vehemența la acuratețe. Versul lui e resemnat și melancolic, cu o bătaie deceptivă. Stenograma cea mai brută e înconjurată de un halou reflexiv și se dezvoltă într-un ritm nostalgic. Un exercițiu de registre diverse tinde, în cele două poeme mai ample (Trezirea și 319), să inducă realul imediat într-o stare polifonică. Placate pe cotidian, poemul descoperă în structurile ordinarului o mitologie precară alienantă și anxioasă. Scriitura se ține strâns de relieful existențial imediat, zvîcnind rareori spre imaginativ și tăind orice orizont de idealitate. Dar această fidelitate față de real devine o viziune a infernului.”

Al. Cistelecan (Poezia de mîine – facțiunea brașoveană)

„Andrei BODIU, OPERA POETICĂ, ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu. După 10 ani de la moartea scriitorului.

I-am publicat mai multe volume în timpul vieții sale scurte (1965-2014): poezie, proză, critică literară.

Cu maniera lui nefardată de a scrie, Andrei a fost „buzduganul” grupusculului de la Brașov din anii 1980 pus în mișcare de spiritul generos și revoluționar al lui Alexandru Mușina.”

Călin Vlasie