Pulbere blonda

Pauline este conștientă că e doar o persoană obișnuită, atrasă pe orbita unei femei care este oricum, numai obișnuită nu... Să fii cameristă tocmai asta înseamnă: să pătrunzi fără să vrei în intimitatea celorlalți, să vezi conținutul coșurilor de gunoi, să observi titlurile cărților, să citești frânturi din cărțile poștale, scrisorile și bilețelele care zac în jur. Totul e acolo, la îndemână: întreaga viață a cuiva, ascunsă într-o cameră de hotel.

Într-o dimineață, Pauline este chemată să curețe apartamentul 614 de la hotelul Mapes. În momentul în care crede că a găsit o cameră goală, apare o femeie neîngrijită: doamna Arthur Miller, alias Marilyn Monroe, a cărei ședere în Reno este prilejuită de turnarea epuizantă a filmului Inadaptații și va marca sfârșitul căsniciei sale cu celebrul dramaturg.

Plasată în imensitatea aridă a deșertului Nevada bântuit de cai sălbatici, Pulbere blondă este povestea unei întâlniri de neuitat între două femei pe care doar hazardul le putea aduce împreună.

„Un roman minunat, captivant.” Le Parisien

„O adevărată încântare.” Psychologies

„Se opri în fața ușii duble a apartamentului 614 și ciocăni de trei ori scurt, așa cum o învățase Mildred.

– Bună ziua! Serviciul de cameră!

Trebuia să verifice întotdeauna dacă era cineva înăuntru, după cum învățase pe propriai piele. Uitase o dată să bată la ușă și dăduse peste un cuplu în plină partidă de sex.

Ciuli urechea. Nu se auzea nimic dinăuntru. Ciocăni încă o dată. Nici un răspuns, nici un zgomot. În orice caz, Mildred îi spusese că apartamentul era liber. Scoase cheia pe care i o încredințase șefa și intră, lăsând căruciorul în antreu. (...)

Băgă în priză aspiratorul – un model vechi și zgomotos, pe care trebuia să l împingă din toate puterile ca să ajungă în colțurile de sub fotolii și mese.

Tocmai se întreba cum s-ar fi putut descurca biata Pilar cu încheietura ei rănită, când își dădu seama că nu era singură în cameră.

În fața ei apăru o femeie complet goală, cu părul, tuns scurt, în dezordine. Pauline scoase un strigăt de spaimă și se repezi să oprească aspiratorul. Își ceru scuze bâlbâindu-se. Crezuse că nu era nimeni în apartament. Probabil că o trezise pe femeie.

– Stai liniștită, mormăi necunoscuta frecânduse la ochi.

Părea să nu știe pe ce lume se află, abia reușind să stea în picioare.“ Pulbere blondă, Tatiana de Rosnay