Tatonând linia fină dintre viață și literatură, într-o seducătoare notă convivială, convorbirile dintre Daniel Cristea-Enache și Alex Ștefănescu se înfiripă treptat, sub forma unor runde de reflecții, idei și evocări însuflețite de bucuria reîntâlnirii pe calea cuvântului scris sau rostit. Pentru Alex Ștefănescu, actul rememorării devine un captivant periplu interior printre imagini, trăiri, efigii ale lumii literare de ieri și de azi, dar și printre peisaje, culori și arome de neuitat, ca într-o sublimă conjurație a simțurilor. Savoarea inconfundabilă a verbului său, admirabila-i franchețe și necontenita deschidere spre dialog definesc acest inedit colaj de gesturi familiare și întâmplări cotidiene adânc imprimate pe delicata peliculă a memoriei. La rândul lui, Daniel Cristea-Enache intuiește că existența unui autor nu este un construct închis, redus la câteva tipare previzibile, și articulează cu subtilitate un florilegiu de teme provocatoare, împărtășind întru totul pasiunea pentru literatură și rigoarea exercițiului critic. Deopotrivă confesiune și document, convorbirile din volumul de față ne dezvăluie un portret lăuntric al omului și scriitorului Alex Ștefănescu, în ale cărui reflexii viața se prelungește, discret, în teritoriile nedefinite ale literaturii.