În lume ai fost doar un anacolut,

Sclipire de-o clipă, topită-n trecut,

Nimic nu-i, în timp, pe pământ sau în cer,

Un martor să-ți fie la drumu-ți stingher –

Precum lumânarea tu te-ai petrecut.

N-ai fost necesar și n-ai fost absolut,

Umil, poate-un gol, undeva, ai umplut,

Lăsând o mireasmă curgând efemer.

În lume ai fost doar un anacolut,

Ai tras o cărare prin ce-ai străbătut,

Dar urme din ea nu mai sunt de văzut,

Te-a prins neființa în misticu-i ger,

Și peste eoni vei rămâne-un mister –

Ai fost, ai plecat, ai adus, ai cerut?

În lume ai fost doar un anacolut,