Au trecut, așadar, treizeci şi cinci de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Termenul de Revoluţie, scris cu majusculă în acele zile fierbinți până la incandescență, contestat apoi şi pus la index, s-a estompat în ceața postdecembristă şi a devenit peiorativ. Se pune tot mai des întrebarea dacă a fost într-adevăr o revoluţie sau doar o simplă schimbare de macaz, menită să facă cât mai plauzibil şi – de ce nu? – cât mai spectaculos transferul puterii de la unii la alţii. Spectacolul a fost, într-adevăr, magnific, cutremurător chiar. Ceea ce înseamnă că cei care au scris scenariul şi au semnat regia au fost profesionişti ai genului. Cu unii dintre actori s-a greşit însă. Au fost introduși în scenă fără să-și știe dinainte rolul, fără să cunoască scenariul, ba mai mult, fără să știe de care parte a baricadei sunt. Ca atare, happy-end-ul preconizat n-a mai avut loc. Pentru că ei, acești actori de ocazie, și-au luat rolul în serios, au trăit şi au murit de-adevăratelea.