Poezia lui Ion Caraion este asemenea epidermei celei mai subtiri - cea de sub brat - pe care au fost stinse nenumarate mucuri de tigara - Canal, Poarta Alba, Gherla, Aiud, minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie. Orice miscare a mainii de a pune pe hartie un vers este comandata de o durere pe care nervii nu o pot uita, chiar daca pielea pare oarecum vindecata. Pentru poet, Niciun intuneric nu e deplin. Versatilitatea estetica exista, metamorfozele stilistice exista si ele, dar ele nu pot ascunde autoritatea metatemei. Ce rafinate, in cumpanirea lor, – scrie Ion Negoitescu - au devenit aluziile poetului! Parca prin versurile lui Caraion s-ar prefira, impleti si despleti Metamorfozele lui Ovidiu.... - Dorin Tudoran