Trei octogenari (un veteran de razboi, un filosof si un sibarit) isi petrec zilele, atatea cate le-au mai ramas, intr-un azil de lux de la poalele Muntilor Carpati. Stand in fiecare zi in parcul conacului fostei familii de boieri Mavrogheni, sunt cuprinsi de freamatul unei competitii de amintiri. La un moment dat, celor trei seniori li se intampla lucruri ciudate: intinerirea sau imbatranirea instantanee, calatoria in timp si invizibilitatea, aparitii din lumea de dincolo, fapte ce creeaza acea atmosfera sibilinica de roman cu implicatii fantastice. Dialogul este unul suculent, presarat cu ironii, observatii critice si teme existentiale de substanta, care tin treaza constiinta celor trei seniori, dar si atentia cititorului avizat. Finalul romanului este unul imprevizibil, starnind atat uimirea, cat si neverosimilul.