Salbaticii, rudele mele

O marturie despre credinta si curaj

In ianuarie 1956, lumea a fost socata de stirea ca cinci misionari americani fusesera ucisi in jungla ecuadoriana de catre aucasi, considerati pe atunci cel mai salbatic trib din lume. Ani mai tarziu, ceea ce parea a fi un sfarsit tragic al visurilor acestor misionari s-a transformat in primul capitol al uneia dintre cele mai uluitoare relatari misionare din secolul al XX-lea. Salbaticii, rudele mele dezvaluie povestea lui Elisabeth Elliot, care, la trei ani dupa moartea sotului ei, Jim Elliot, a hotarat sa revina pe teritoriul aucasilor. Impreuna cu fiica ei, Valerie, in varsta de trei ani la acea vreme, si cu Rachel Saint, sora unuia dintre ceilalti barbati ucisi, Elisabeth s-a intors in jungla. Eforturile lingvistice ale acestor femei curajoase au reusit sa aduca mesajul de mantuire al lui Cristos tribului care luase viata celor dragi ai lor.

La putin timp dupa uciderea sotului ei, Elisabeth Elliot este invitata sa locuiasca tocmai in tribul care l-a ucis, iar ea a raspuns invitatiei.
Salbaticii, rudele mele este continuarea marturiei relatate in Jurnalul lui Jim Elliot si Prin portile splendorii si prezinta povestea incredibila, dar adevarata, a patrunderii lui Elisabeth Elliot pe teritoriul aucasilor. Moartea sotului ei, departe de a i se parea o tragedie lipsita de sens, cum le-a parut multora, a intarit in ea dorinta de a duce Evanghelia acestui trib.
Cartea este presarata de fotografii din perioada petrecuta de Elisabeth alaturi de membrii tribului Auca, primele facute vreodata acestor salbatici.