“Lui Vasile Lovinescu îi datorăm încercarea de a autonomiza un model potrivit spiritului românesc prin care basmele, miturile și simbolurile românești sunt proiectate ca transgresând o istorie mitică și ezoterică universală. Faptul că structura metafizică a lumii este în egală măsură și o structură simbolică, ne aruncă înapoi către teza lui Guénon, cea a mitului sub cerul stelelor fixe: gândirea populară e originară, încadrată în valori și instincte care aparțin unei memorii colective a umanității și care devine personalizată, în timp, de diferite culturi. Cum a transpus mentalul românesc toate aceste rădăcini universale într-o limbă și o structură mentală particulare, rămâne un test antropologic, nu doar istoric și cultural; iar Vasile Lovinescu merită revizitat măcar pentru potențialul lucrărilor lui de a oferi o metodă de analiză și interpretare în acest sens.” Oana Serban