Critica sociologica

În contextul anilor ’80, încercarea lui Ion Vasile Șerban de a investiga raporturile dintre literatură și societate și de a afirma pertinența perspectivei sociologice în analiza și interpretarea operei literare se înscrie în efortul de racordare a criticii și teoriei autohtone la dinamica ideilor teoretice europene, într-un context politic din ce în ce mai ostil deschiderii și dialogului cultural. Cu o bibliografie extinsă, preponderent francofonă, a temei abordate, din care nu lipsesc lucrările unor Lucien Goldmann, Robert Escarpit, Pierre Bourdieu, Serge Doubrovsky, Georg Lukács sau Pierre Francastel și nici contribuțiile românești ale unor cercetători ca Traian Herseni, Paul Cornea, Adrian Marino și Ion Ianoși, cartea lui Ion Vasile Șerban instituie, în momentul apariției, un dialog consistent cu ideile promovate în epocă de nume cu mare autoritate pentru domeniul sociologiei literare și, citită astăzi, nu pare deloc datată, ci incită la dezbatere. Poate și pentru că atitudinea adoptată de I.V. Șerban față de autorii discutați este una de suspiciune bine temperată, de vreme ce nici una dintre teoriile și ipotezele comentate nu este îmbrățișată cu entuziasm, ci interogată, nuanțată, comentată și, în final, acceptată sau, dimpotrivă, respinsă, cu argumente solide și fine disocieri.

Carmen Mușat