Iarna alba

E iarnă, e noapte și viscol. Lui Jakub, cuibărit în patul său cald, i se pare că întunericul vrea să înghită totul. Însă în visul său de copil, furtuna de afară se preface într-un cal fermecat care aduce valuri, valuri de zăpadă strălucitoare și alungă bezna. A doua zi, satul, dealurile și pădurea sunt albe, iar Jakub n-are decât un gând: să facă un om de zăpadă. Dar ia uite, Eliška a făcut deja unul. N-ar vrea Jakub să se joace cu ea? Ba da, ar fi frumos. În noaptea următoare, calul fermecat vine din nou în visul băiatului, dar de data aceasta îl ia în zbor nu numai pe Jakub, ci și pe Eliška… Știe Jakub de ce.