"După ce am venit în Bucureşti din Giurgiu, loviţi de bombardările turcilor de la Rusciuc din războiul 1877-1878, şi m-am făcut mai mare, am simţit nevoia să evadez din casa părintească de care n-aveam voie să mă depărtez prea mult şi să văd şi eu alte străzi, alte case şi alţi oameni de-ai Capitalei. Ne mutasem de curând în strada Spătari, într-un fel de vilă plini de geamlâcuri vesele, ascunsă în fundul curţii de un nuc bătrân, spre care te ducea o potecă îngustă, mărginită de boschete de liliac şi hurmuz. Iar în fund de tot, la spatele casei, un rai de grădină cu tot felul de pomi roditori. Loc destul de joc şi de petrecere. Dar pofta omului - fie el chiar mic, cum eram eu – e fără saţ."

Autorul