Noua carte a lui Gheorghe Vîrtosu ne cucerește prin indiscutabila autenticitate, asigurată de faptul că autorul a trăit faptele de viață sau că a putut să le trăiască. El se coboară, cu un deosebit sentiment de bucurie și desfătare estetică, într-un tărâm pe care îl cunoaște din interior, având certitudinea că este acasă și că ne-o transmite și nouă, cititorilor. E un fapt care se întâmplă, după cum postula Hegel, în cazul epopeii.