„În Iubire amară, vocea Elenei Ferrante are o forță nemaiîntâlnită.“ The New York Times În urma morții premature și misterioase a mamei sale, Delia pornește într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate și sufocante din Napoli, orașul natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia ei. Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare și neașteptate despre ultimele zile din viața mamei. Romanul Elenei Ferrante este o poveste tulburătoare despre mame și fiice și despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții și amintiri care le leagă. Iubire amară a fost ecranizat în 1995, în regia lui Mario Martone, cu Anna Bonaiuto în rolul Deliei, iar pelicula a intrat în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din același an.

Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „febră Ferrante". Este considerată una dintre cele mai puternice prozatoare contemporane, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți precum James Wood, John Freeman sau Eugenia Williamson. Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.

„Un adevărat tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin și confirmă reputația Elenei Ferrante de a fi una dintre cele mai bune scriitoare italiene contemporane.“ The Seattle Times

„Într-o poveste alertă și plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri și secrete îngropate adânc în copilărie și împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie și violență… Iubire amară este un roman autentic și zguduitor.“ Library Journal