Continuând programul de cercetare asupra ontologiei analitice, asupra doctrinei ființei și a realității fizice, Ilie Pârvu – în încercarea de a identifica structura logică a lumii – propune, în acest volum, o sinteză critică a ontologiei analitice contemporane, printr-un dialog cu „the new ontological turn”.

„Arhitectura existenţei, lucrarea cea mai importantă din câmpul filosofiei teoretice ce s-a scris la noi după Devenirea întru fiinţă, demonstrează convingător că ontologia structurală este caracterizată de un mai potrivit echilibru reflectiv al ontologiei cu ştiinţa şi că în acest fel proiectul susţinut de profesorul Ilie Pârvu este mai propriu pentru gândirea începutului de mileniu decât ontologia analitică sau alte tematizări ale existenţei.”

Adrian Niță

Volumul al doilea al lucrării Arhitectura Existenței „intenționează să continue proiectul construcției ontologice inițiat în primul volum, în care au fost formulate premisele științifice, medierile și temeiurile epistemologice ale modelului structural-generativ și s-au indicat două «aplicații intenționate» ale lui, corespunzând unor paliere extreme ale programului arhitectonicii existenței: doctrina ființei și teoria realității fizice. Ne propunem, în continuarea acestei întreprinderi de elaborare mai detaliată a proiectului, să conferim un spectru mai larg momentelor intermediare și, în același timp, să-i dăm, în termeni kantieni, Sinn und Bedeutung”.