Casa pe jumatate arsa

Există lucruri care nu pot fi reparate, indiferent cât de mult ai încerca, există răni care nu se vindecă niciodată, există cicatrici care nu se estompează niciodată.

Dacă ai putea să vezi în viitor, ai vrea să știi ce urmează să se întâmple?” Katie Shaw poartă povara trecutului: o decizie pripită aproape că a dus la moartea fratelui ei mai mic, Chris. Când mama ei o sună pentru a o informa că acesta are probleme, Katie, acum adult, pleacă să-l salveze. Alan Hobbes este un distins profesor de filozofie care a fost ucis cu brutalitate la doar câteva ore după ce și-a concediat personalul. În timp ce detectivul Laurence Page și colegul său investighează moartea bogatului filantrop și filozof, Chris devine suspectul principal în anchetă. Ce va face Katie? Va reuși să-și salveze fratele?

Adevărul este rareori simplu sau direct. Uneori este mai ușor să crezi o minciună decât să înfrunți realitatea.

„Cu acest roman, Alex North ne demonstrează că e în formă maximă. Iată un autor care poate să te îngrozească prin cele scrise pe o pagină, apoi să îți frângă inima pe cealaltă.” (Steve Cavanagh, Thirteen)

„Întunecat și plin de răsturnări de situație.” (The Sun)

„Una dintre acele cărți care mă fac să-mi doresc să o fi scris eu. North mânuiește suspansul de parcă ar fi o sabie. Îți taie respirația și îți îngheață sângele în vine.” (Helen Fields)

„Modul poetic în care abordează North chiar și cele mai grotești situații este mereu o bucurie pentru mine. Casa pe jumătate arsă este cea mai bună opera a sa de până acum. O ador.” (Alex Marwood)

„Atmosfera e întunecată, te ține în suspans și e plină de răsturnări de situație.” (Claire McGowan)

„Îți dă fiori, e emoționantă și te prinde fără a-ți da drumul. Casa pe jumătate arsă e cu adevărat un triumf.” (William Ryan)

„Un roman complex, plin de tensiune și cu o atmosferă care te ține cu sufletul la gură.” Woman's Weekly

• „Când trecu de colțul străzii, i se păru că peisajul nu avea logică. Locuiau într‑o zonă liniștită, însă străduța era plină de mașini de poliție și de dube. Oriunde se uita, erau numai lumini roșii și albastre care pâlpâiau continuu. Se opri brusc. Privi la banda galbenă care fusese întinsă de‑a lungul străzii. Dincolo de ea, se agitau zeci de polițiști. Ar fi trebuit să fie un zgomot puternic împrejur, dar preț de câteva secunde avu senzația că se află sub apă – nu‑și auzea decât bătăile inimii care‑i bubuia surd în timpane. S‑a întâmplat ceva groaznic.”

• „O senzație asemănătoare apăruse și când se trezise a doua zi de dimineață, după ce văzuse acel chip la geamul de la bucătărie. Peste noapte, o stare de calm se așternuse asupra ei, iar aceasta persistase câteva clipe a doua zi, după care lăsase loc unui sentiment că ceva nu era în regulă, care nu‑i dădea pace. Își amintise apoi cele petrecute, iar groaza care o cuprinsese o trezise brusc. Cineva îi supraveghease casa.”