Luceafarul de dimineata

Într-o seară de august, Arne și Tove se află în casa lor de vacanță din sudul Norvegiei, unde își petrec întotdeauna vara împreună cu copiii. În apropiere locuiește prietenul lor Egil. Kathrine, pastor al Bisericii Norvegiene, se întoarce acasă de la un seminar biblic și-și pune tot felul de întrebări despre căsnicia ei. Jurnalistul Jostein iese în oraș să se îmbete, în timp ce Turid, soția lui, asistentă într-un spital de psihiatrie, intră în schimbul de noapte, în timpul căruia un pacient aflat în grija ei va evada.

Deasupra tuturor, pe cer apare dintr-odată o stea imensă, strălucitoare, care le trezește în suflet un sentiment misterios, ca un semn prevestitor de rele.

În vreme ce viețile celor nouă personaje se intersectează în decurs de două zile în jurul acestui eveniment, în jurul lor se petrec lucruri stranii. Sute de crabi marini se îngrămădesc pe șosea în fața mașinii lui Arne; Jostein primește în secret vestea că membrii unei formații de death metal au fost uciși cu bestialitate într-un ritual satanic; Kathrine oficiază slujba de înmormântare a unui bărbat pe care l-a întâlnit cu o zi în urmă în aeroport.

Luceafărul de dimineață ne vorbește despre cât de banală și în același timp dramatică e viața, despre straniul impregnat în țesătura lumii și despre întunericul din noi toți. Noul și remarcabilul roman al lui Karl Ove Knausgård examinează libertatea și haosul duse la limită și ce se întâmplă atunci când în lume se dezlănțuie forțe aflate dincolo de puterea noastră de înțelegere, iar tărâmul vieții începe să comunice cu al morții.

„În prima sa scriere de ficțiune de după seria Lupta mea, Knausgård renunță la stilul intens autobiografic în favoarea unei forme captivante de fabulație pătrunsă de un suflu teologic. Un corp ceresc misterios apare pe cer la sfârșit de august, însoțit de semne biblice, halucinații și întâmplări tot mai nefirești în natură. Trasând evoluția a nouă personaje interconectate, Knausgård zugrăvește aceste fenomene enigmatice pe fundalul detaliilor banale ale vieții de zi cu zi. Combinația de universal și intim-particular permite romanului să abordeze subiecte capitale – moartea și experiența apropierii de moarte, credința și disperarea – cu dinamismul unei narațiuni pline de suspans și, totodată, cu profunzimea interogației filosofice.“ The New Yorker