Caramiziu

Ora şase fix, când se pleca acasă după o zi plină de agitaţie şi mai ales zguduită de anunţul demisiei directorului general. Julien ieşi din blocul de pe strada Taitbout, se opri o clipă la colţul bulevardului imens şi gălăgios, pe care îl ura de ani de zile. Mai mereu se juca în cap cu literele din numele acestui bulevard şi nu‑i plăcea nici măcar una dintre ele. Cu cunoştin‑ ţele lui limitate în materie de etimologie, îşi imagina totuşi că trebuia să aibă legătură cu casele sau cu oamenii tăcuţi. Nimic care să îl atragă la asemenea mulţimi. Dar în seara aceea nu avea chef de altă vânzoleală, voia să se ducă în barul lui zen preferat, să bea un pahar de chardonnay şi să mănânce o bezea umplută cu ciocolată. (fragment)