Vers

Afara se auzea sunetul unei salvari si urechile Amaliei tiuiau de parca-i dadea sangele prin ele. Nu lesinase, dar nici nu se putea misca. Comisarul ii mai dadu un picior in burta apoi zise:

— Duceti-o in celula.

E vara și e-o noua zi

Cu tine am pornit pe drumul asta

Ce-mi aminteate de santierul din copilarie

Cu gropi pline de noroi ce se lipea de strampii gri.

E vara si e-o noua zi

În versul asta se ingana privirea ta de dincolo de zid

Mana mea legată de fire.