Născută în Moldova lui Eminescu și a lui Ciprian Porumbescu, Laura Florescu surprinde trăirile, preocupările, emoțiile, temerile, visurile, nostalgiile, meditațiile, dar și dorurile, durerile, poeziile ei având și efect terapeutic, de alinare a zbuciumului interior, de exteriorizare a preaplinului lăuntric.

Poemele din acest ultim volum provoacă cititorul la introspecție, pentru că însăși scriitoarea își explorează dimensiunile sufletului, își sondează cele mai profunde trăiri și încearcă să le descompună pentru a le descifra semnificațiile. Determină cititorul să-și regăsească rostul și sensul în această lume.

Poeta Laura Florescu este cea care concentrează și prelucrează în versurile sale lumi și universuri interioare și exterioare, cizelează cuvinte şi metafore, dându-le înțelesuri mai înalte, iar în final, rămâne doar esențialul: starea de regăsire, de redescoperire. De aici, până la conectarea cu noi, cu sinele nostru, mai e un pas, pentru ca doar atunci, va fi posibil să atingem acel echilibru interior, treapta cea mai înaltă, care ne armonizează cu noi înșine și cu ceilalți, iar poeziile Laurei Florescu ne reconectează, ne reinventează lumea interioară și chiar pe cea exterioară, ne determină să ne redefinim existența.

Loredana Corchiș