Femeia alfa

Discursul liric al poetei Laura-Mihaela Brasoveanu iese din tiparul obisnuit al poeziei erotice, desi tema iubirii este predominanta de la primul poem si pana la ultimul. Personajele lirice se rotesc intr-un dans al iubirii, intrerupt mereu de plecari, de incertitudini, de sfidari, absente si reveniri pline de speranta. Aceasta inconsecventa, dar mai ales incertitudine, este intretinuta de orgolioasa Femeie Alfa, imperiala si dominatoare, neacceptand supunerea, situandu-se pe un podium asteptand sarbatorirea ,,Tu poarta doar rochia cea mai fina/ Si un parfum care indeamna la chemare,/ Cu increderea in tine si cu vocea lina,/ Cheama-l sa vindece tot ce te doare.” (…)

Poeta Laura-Mihaela Brasoveanu creeaza un discurs liric plin de paradoxuri, de sentimente contradictorii, sfidare, refuz, detasare, speranta, dor, asteptarea eternei iubiri. Femeia Alfa — pe care poeta incearca sa o situeze intr-o citadela inaccesibila — este stapanita de capricii inselatoare generate de jocul iubirii. Ramane de vazut daca in acest joc intra si cititorul, cu intelegere si emotie.

–Elena Netcu, Inaccesibila citadela a feminitatii