Prietenul cel mai bun

“Soarele de decembrie se afla deja cu un picior peste creasta masivului muntos, spre poalele căruia pornea, în momentul acela, ambulanţa. Şi, aşa cum se uita înapoi, filtrându-şi lumina palidă printre crengile dese ale brazilor întunecaţi, zugrăvi, hăt-departe, pe zăpadă, un semicerc liliachiu, asemănător unei cozi deschise, de păun. Peste oraş cobora înserarea.”