OZN. Adevaruri ascunse

Fenomenul OZN… Marea dispută, pornită în secolul trecut, a intrat în Mileniul Trei cu aceleaşi întrebări, aceleaşi încercări oficiale de a ascunde adevărul, aceeaşi închistare ridicolă a comunităţii ştiinţifice în găoacea teoriilor clasice despre evoluţia vieţii în Univers – chiar într-un moment când o avalanşă de informaţii noi şi realmente şocante sparg digurile construite de minţi înguste şi apărate cu disperare în numele unor „înalte raţiuni de stat“.

Adesea, se invocă teama în faţa Necunoscutului, panica rezultată în urma unei descoperiri pentru care nu suntem încă pregătiţi. Dar CÂND şi CUM vom fi pregătiţi oare? Adevărul nu mai poate fi ascuns şi nu trebuie denaturat. Orice om inteligent s-a ridicat şi se va ridica întotdeauna deasupra primului impuls de a ceda spaimei, cu acea caracteristică răzvrătire împotriva fatalităţii ce a permis supravieţuirea speciei umane şi despre care Dick Forceville spunea: „Dacă omul va constata că Moartea este o fiinţă materială, o va pândi şi o va apuca de gât“.

Deocamdată însă, cea mai potrivită sinteză a modului în care este tratată problema OZN rămâne istorica frază a unui „savant“ care, acum 500 de ani, îşi expunea „teoria ştiinţifică“ în sprijinul unui Tribunal al Inchiziţiei: „Orice om de bun simţ trebuie să admită că Pământul nu poate avea forma sferică, deoarece, în acest caz, oamenii de pe cealaltă parte a sferei s-ar prăbuşi în gol!“.

De aceea, scopul acestei cărţi este de a sintetiza câteva din multiplele adevăruri ascunse privind fenomenul OZN, bazându-se pe analiza unor cazuri celebre, rămase neelucidate după decenii de cercetări intensive. Rapoartele din acest volum dovedesc fără urmă de dubiu existenţa a ceea ce se numeşte „fenomenul OZN“, indiferent de laturile sale (extraterestră, de călătorie în timp, fenomene fizice şi meteorologice necunoscute încă sau toate acestea la un loc) şi nu pot fi ignorate, oricât de intens ar dori-o unele autorităţi, o parte dintre universitari şi destule grupuri de influenţă.