“Reuşesc să rezist tentației de a mă uita la televizor în neştire, fără a căuta ceva anume, doar aşa, să fac altceva decît să citesc. Aşezat în scaunul incomod care a luat locul fotoliului, iau la mînă caietul negru, pentru a-l da la bătut. Pe măsură ce înaintez în lectura accelerată, redusă la privirea aruncată pe pagină, descopăr c-am renunţat cu vremea la formula amestecului de jurnal și eseu pusă sub genericul Lumea prin care trec. Nu ştiu cum am găsit-o, dar acum, la recapitulare, îmi dau seama că era fericită. Pentru prima oară cineva (eu, adică) face din scris și cítít domeníí ale consemnăríí zílníce. Din motive care-mi scapă, am abandonat-o, întorcîndu-mă la formula clasică a eseului. Ar trebui să revin la amestecul unic de jurnal, proză și eseu. Și am revenit. Sub forma Zig-Zag printre gîndurile mele.” (Ion Cristoiu)