Prima ediție a acestui volum a apărut în 1923. Ea a fost îngrijită de fratele episcopului Demetriu Radu, Iacob Radu, el însuși canonic greco-catolic și prelat papal. Episcopul fusese ucis, pe 8 decembrie 1920, de o bombă artizanală plasată în sala de ședințe a Senatului României de către anarhistul Max Goldstein.

Din titlul predicilor putem deduce universul teologic și preocupările ierarhului orădean: despre penitență; despre Evanghelie și societatea modernă; caritatea evanghelică; laudele Preasfintei Fecioare Maria; semnificațiile Evangheliei din Duminica Slăbănogului; ne transmite cuvânt de învățătură la Învierea Domnului; o incursiune în teologia morală prin Severitatea sau asprimea moralei creștine. La peste un secol de la momentul predicării suntem încă atinși de prezența efectelor păcatului strămoșesc: „De unde atâtea dezbinări sinistre, atâtea certuri și scandaluri care zguduie în toate direcțiile liniștea socială? Pentru ce atât de dese înșelăciunile, falsitățile, nesinceritate..., iar de altă parte invidia, ura, calomnia, și toate slăbiciunile voastre împotriva onoarei și a vieții, care ... străbat și în sanctuarul familial?” Concluzia este enunțată exortativ: „O, fraților, ... să nu lăsați deșert în voi darul Domnului, ci, prin observarea legii întregi, făcută din inimă sinceră, siliți-vă a vă îmbogăți cu virtuțile cele adevărate, din care se compune dreptatea demnă de legea Domnului și ducătoare la moștenirea împărăției cerurilor” (Dreptatea creștină asupra fariseilor).